Legendele Babei Dochia și a fiului său, Dragobete

un articol de Petronela Ștefu, clasa a X-a B

Dragobetele reprezintă o sărbătoare populară, plină de legende, celebrată de români în 24 februarie când iarna se împletește cu primăvara, tocmai de aceea ea se mai numește și Cap de primăvară.

Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroși etimologi, filologi, propunându-se diferite explicații pentru originea sa. Nicolae Constantinescu, prof. etimolog al Universității din București, a afirmat că nu există atestări documentare ale acestei sărbători decât din secolul al XIX-lea. Profesorul a precizat și că Dragobete provine din derivarea cuvântului ,,drag-dragul”, adăugând că ,,nu putem ști sigur, pentru că în domeniul etimologiei ești tot timpul pe nisipuri mișcătoare”. Lingvistul Lazăr Șăineanu a propus analogia cu ,,dragu-bete”, sufixul ,,-bete” fiind folosit în zonele din Oltenia, semnificând ,,adunare”, ,,mulțime”. Românii au adaptat-o, astfel apărând sub diverse nume în perioada Evului Mediu, până când s-a impus în unele zone cu actualul nume.

O legendă culeasă de poetul Gheorghe Asachi o numește pe Dochia ca fiind fiica regelui Daciei, Decebal. Fata era foarte frumoasă și în momentul când romanii au ajuns în Dacia, conducătorul lor, Împăratul Traian s-a îndrăgostit de ea. Dochia îl refuză pe Traian și fuge pe muntele sacru al dacilor, Ceahlău. Fiind urmărită de Împăratul Traian și realizând că nu mai are nicio scăpare, fata se roagă zeului Zamolxe, care îi ascultă rugămintea și o transformă în stâncă.

Alte legende o prezintă pe Dochia ca fiind o babă pusă pe rele, asemănătoare cu zilele schimbătoare ale începutului de martie. Atunci când ea a văzut primul ghiocel, a crezut că a venit primăvara și a pornit cu oile la păscut. Fiul său, Dragobete și nora au încercat să o oprească, dar acesta și- a pus nouă cojoace și a pornit spre munte. Pe drum, încălzindu-se, Dochia a început să își lepede cojoacele unul câte unul până când gerul venit pe neașteptate a transformat-o într-o stâncă înghețată.

Potrivit altei credințe populare în jurul zilei de Dragobete, se spune că păsările își aleg perechea pe viață, iar cele singure nu-și fac cuib și nu au pui până în următorul an.