Cum să facem un poem dadaist?

”Gândește neconformist” este proiectul PNNR Educație prin cultură a Colegiului Economic Hermes Petroșani, proiect în cadrul căruia opt elevi din clasa a XI-a B, coordonați de prof. Cristian Lunel, au încercat să calce pe urmele poeților din literatura română și, de ce nu, să fie ei înșiși poeți. Proiectul urmărește să stimuleze imaginația și creativitatea elevilor prin intermediul scrierii creative sau cum ar spune Arghezi: „Cine poate scri mai iute/Stihuri vreo câteva sute.”

Proiectul de scriere creativă a plecat de la poezia lui Tristan Tzara „Ca să faceți un poem dadaist”, unde autorul propunea o metodă inedită, în spiritul nonconformist al avangardiștilor. Aceștia repudiau formele de creație tradiționale, conformiste și căutau modalitățile șocante, noutatea, ineditul. Ca să faci un poem dadaist, autorul propune o metodă extrem de simplă: „Pentru a face o poezie dadaistă/ Luați un ziar. / Luați o pereche de foarfeci./ Alegeți din ziar un articol care să aibă lungimea pe care vreți să o dați poeziei voastre./ Decupați articolul./ Tăiați cu grijă toate cuvintele care formează respectivul articol și puneți toate aceste articole într-un  săculeț./ Agitați-l încetișor./ Scoateți cuvintele unul după altul, dispunându-le în ordinea în care le veți extrage./ Copiați-le cuviincios. Poezia vă va semăna.”

 Ca să facem poemul, ne-am adunat în biblioteca Colegiului și am propus adaptarea „formulei” lui Tristan Tzara. Nu am decupat cuvinte din ziare, ci fiecare elev a copiat pe o foaie versuri din diferiți poeți din literatura noastră. Am căutat versuri și poeți câți mai variați, din diferite perioade ale istoriei literaturii noastre. Apoi, fiecare vers a fost decupat cuvinciios, conform indicațiilor. La final, am făcut poezia pe care vă invităm să o citiți:

            Într-o seară, luminând pe stradă

            De dorul lui și inima

            Purtând povestea mea amară

            Și un atât de trist amor

            Aveam o muză, ea era frumoasă.

            Spune-mi drept: ți-au spus vreodată

            Durerea nu își mai găsește locul,

            Căci în priviri citeam o vecinicie

            Am luat ceasul de-ntâlnire

            Idealul pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,

            Mă mai întreb câteodată:

            De câte ori iubito, de noi mi-aduc aminte,

            Atunci, nu ceri eternitate

            Și nu ucid.

            Dacă le seamănă sau nu poezia, nu știm, însă cititorilor le lansăm provocarea de a descoperi autorul fiecărui vers.