Uniunea Europeană

un articol de prof. Mihaela Ionițoaei

De peste o jumătate de secol, Uniunea Europeană (UE) oferă pace, stabilitate și prosperitate, contribuie la îmbunătățirea nivelului de trai al cetățenilor Europei și a lansat moneda europeană unică: euro.

Ceea ce a început ca o uniune economică a evoluat de-a lungul timpului, iar acum înglobează diverse domenii de politici publice, de la schimbări climatice și mediu, la relații externe și securitate.

Uniunea Europeană constituie un parteneriat economic și politic unic, ce reunește 27 de țări europene:

Uniunea Europeană a luat ființă în anul 1958, când Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxembourg și Țările de Jos au creat împreună Comunitatea Economică Europeană (CEE). De atunci, alte 22 de state s-au alăturat și au format ceea ce a devenit în anul 1993 Uniunea Europeană. Regatul Unit a părăsit UE la sfârșitul anului 2020. UE funcționează pe baza principiilor statului de drept, cu alte cuvinte toate politicile și acțiunile sunt întemeiate pe tratate, asupra cărora toate statele membre convin în mod voluntar și democratic.

Scurt istoric

Dorind să pună capăt conflictelor frecvente și sângeroase care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial, politicienii europeni încep procesul de construire a entității pe care o cunoaștem astăzi sub numele de Uniunea Europeană.

În 8 mai 1945 a luat sfârșit cel de-al Doilea Război Mondial în Europa. Continentul este devastat. Milioane de persoane au murit, altele au fost rănite sau au trebuit să-și părăsească țara. Șase milioane de evrei au fost uciși în Holocaust.

În 4 aprilie 1949 s-a creat o alianță interguvernamentală pentru securitate între Statele Unite, Canada și 10 țări vest-europene. Până în 2020, NATO ajunge să numere 30 de membri, din care 21 de țări membre ale UE.

În 5 mai 1949, 10 țări din Europa Occidentală înființează Consiliul Europei pentru a promova democrația și a proteja drepturile omului și statul de drept. Convenția europeană a drepturilor omului intră în vigoare la 3 septembrie 1953.

În 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, prezintă un plan pentru o cooperare mai strânsă. El propune unirea industriilor cărbunelui și oțelului din Europa de Vest. Ziua de 9 mai va deveni ulterior data la care Uniunea Europeană sărbătorește „Ziua Europei”.

În 18 aprilie 1951, pe baza planului Schuman, șase țări semnează un tratat prin care stabilesc să gestioneze în comun industria cărbunelui și pe cea a oțelului. Astfel, niciuna dintre țări nu mai poate fabrica singură arme de război pe care să le folosească împotriva celorlalte, cum s-a întâmplat în trecut. Cele șase țări sunt Germania, Franța, Italia, Țările de Jos, Belgia și Luxemburg. Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului ia ființă în 1952.

În 25 martie 1957, pornind de la succesul Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, cele 6 țări fondatoare își extind cooperarea la alte sectoare economice. Această decizie este oficializată prin semnarea a două tratate de instituire a Comunității Economice Europene (CEE) și a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom). Organismele iau ființă la 1 ianuarie 1958.

În 19 martie 1958 ia naștere Parlamentul European. Prima reuniune a Adunării parlamentare europene, precursoare a Parlamentului European de astăzi, are loc la Strasbourg, Franța, Robert Schuman fiind ales președinte. Ea înlocuiește Adunarea Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și își schimbă denumirea în Parlamentul European la data de 30 martie 1962.

Din 1957, Uniunea Europeană a realizat lucruri importante pentru cetățenii săi și pentru întreaga lume:

un continent care trăiește în pace;
libertatea cetățenilor săi de a locui, studia sau lucra oriunde în UE;
cea mai mare piață unică din lume;
ajutor și asistență pentru dezvoltare, pentru milioane de oameni din întreaga lume.